Patrick Süskind

Von Jean-Baptiste Grenouille, dem finsteren Helden, sei nur verraten, daß er 1738 in Paris, in einer stinkigen Fischbude, geboren wird. Die Ammen, denen das Kerlchen an die Brust gelegt wird, halten es nur ein paar Tage mit ihm aus: Er sei zu gierig, außerdem vom Teufel besessen, wofür es untrügliche Indizien gebe: den fehlenden Duft, den unverwechselbaren Geruch, den Säuglinge auszuströmen pflegen.

In fünf Monaten wird der Wachmann einer Pariser Bank das Eigentum an seiner kleinen Mansarde endgültig erworben haben, wird ein weiterer Markstein seines Lebensplanes gesetzt sein. Doch dieser fatalistische Ablauf wird an einem heißen Freitagmorgen im August 1984 jäh vom Erscheinen einer Taube in Frage gestellt.

Para conseguir el favor de las damas y el dominio de los poderosos, Baptiste elabora un raro perfume que subyuga la voluntad de quien lo huele. La esencia proviene de los fluidos de jovencitas vírgenes y para conseguirla deberá convertirse en un asesino...

Jean-Baptiste Grenouille tiene su marca de nacimiento: no despide ningún olor. Al mismo tiempo posee un olfato prodigioso que le permite percibir todos los olores del mundo. Desde la miseria en que nace, el protagonista escala posiciones sociales convirtiéndose en un afamado perfumista. Crea perfumes capaces de hacerle pasar inadvertido o inspira simpatía, amor... Para obtener estas fórmulas debe asesinar a jóvenes muchachas vírgenes, obtener fluidos corporales y licuar sus olores íntimos. Su arte se convierte en una suprema e inquietante prestidigitación.

Achter een walmende viskraam in Parijs wordt op 17 juli 1738 Jean-Baptiste Grenouille geboren. De voedsters die het ventje aan de borst krijgen houden het niet lang met hem uit: hij is te gulzig en je ruikt hem niet. De geur, de onmiskenbare geur van zuigelingen, ontbreekt. Hij moet van de duivel bezeten zijn. Jean-Baptiste overleeft de mazelen, dysenterie, waterpokken en cholera. Hij heeft geen behoefte aan moederliefde of de aandacht van een vader. We volgen hem op gepaste afstand op zijn tocht door de donkerste stegen van Parijs, en zijn er getuige van hoe hij de parfumeur Baldini om zijn vinger windt. Gaandeweg krijgen we een vermoeden van wat er met Grenouille aan de hand kan zijn...

Quando gli accadde il fatto del piccione, che sconvolse la sua esistenza da un giorno all'altro, Jonathan Noel aveva già più di cinquant'anni, dietro di sé un intervallo di tempo di vent'anni circa totalmente privo di eventi, e mai avrebbe prima pensato che potesse ancora accadergli qualcosa di fondamentale se non, un giorno, dopo la morte. E così gli andava benissimo. Infatti non amava gli eventi, e odiava addirittura quelli che turbavano l'equilibrio interno e sovvertivano l'ordine esterno del quotidiano.

Nel diciottesimo secolo visse in Francia un uomo, tra le figure più geniali e scellerate di quell'epoca non povera di geniali e scellerate figure. Si chiamava Jean-Baptiste Grenouille e se il suo nome, contrariamente al nome di altri mostri geniali quali de Sade, Saint-Just, Fouché, Bonaparte, oggi è caduto nell'oblio, non è certo perché Grenouille stesse indietro a questi più noti figli delle tenebre per spavalderia, disprezzo degli altri e immoralità, bensì perché il suo genio e unica ambizione rimase in un territorio che nella storia non lascia traccia: nel fugace regno degli odori.

Patrick Süskind'in, Almanya'da ilk yayımlanışında tam anlamıyla olay yaratan, aylarca liste başlarında kalan Koku adlı bu romanı, gerçekte alışılagelmiş çoksatarların oldukça dışında kalan, tarihsel boyutlarda kapsamlı bir toplum eleştirisini sergileyen bir kitap. Olay, 18. yüzyıl Fransa'sında geçer; kitabın kahramanı Jean-Baptiste Grenouille ise tüm insani duyumlardan ve duygulardan yoksun, salt kokulara karşı görülmedik ölçüde duyarlı ve istediği kokuları üretebilmek için cinayet işlemekten kesinlikle çekinmeyen bir katildir. Herkesin ve her şeyin kokusunu almakta, tüm kokuları üretmekte gerçek bir dâhi olan Grenouille, kendi kokusunun bulunmadığını, onun bulunduğu yerlerde insanların insan kokusunu alamadıklarını anladığı gün, dünyasını da yitirir. Kendisi için tek çıkar yol, başkalarına onun için sanki insanmış izlenimini verebilecek kokular sürünmektir. Toplum içinde bireyselliğini hiçbir zaman edinememiş toplum tekini, kendi benliğinin dışında her şeyi yaratabilmiş dâhiyi sergileyen bu görkemli alegorinin olağanüstü bir akıcılıkla erişilen son bölümü, benzeri herhalde ancak bir Kafka'da görülebilecek bir insanlık trajedisinin simgesidir.

Situada en el París de hoy, La paloma es la historia de un incidente. Un personaje singular descubre cierto día la presencia inesperada de una paloma ante la habitación en la que reside. Este percance, imprevisto y minúsculo, cobra proporciones aterradoras en la mente del protagonista, y convierte en una pesadilla aterradora y grotesca a un tiempo la jornada de su vida de la que el lector será testigo. Maestro de la alusión y de lo obsesivo, Süskind revela una vez más en esta parábola, de cotidianidad insólita, su don de edificar, sobre la paradoja o la rareza aparentes, una reveladora metáfora moral del trasfondo de la existencia humana.

Au XVIIIe siècle vécut en France un homme qui compta parmi les personnages les plus géniaux et les plus horribles de son époque. Il s'appelait Jean-Baptiste Grenouille. Sa naissance, son enfance furent épouvantables et tout autre qui lui n'aurait pas survécu. Mais Grenouille n'avait besoin que d'un minimum de nourriture et de vêtements et son âme n'avait besoin de rien. Or, ce monstre de Grenouille, car il s'agissait bien d'un genre de monstre, avait un don, ou plutôt un nez unique au monde, et il entendait bien devenir, même par les moyens les plus atroces, le Dieu tout puissant de l'univers, car "qui maîtrisait les odeurs, maîtrisait le cœur des hommes". C'est son histoire, abominable... et drolatique qui nous est racontée dans Le Parfum, un roman qui, dès sa parution, eut un succès extraordinaire et est devenu très vite un best-seller mondial aujourd'hui porté à l'écran.

Lorsque lui arriva cette histoire de pigeon qui, du jour au lendemain, bouleversa son existence, Jonathan Noël avait déjà dépassé la cinquantaine, il avait derrière lui une période d'une bonne vingtaine d'années qui n'avait pas été marquée par le moindre événement, et jamais il n'aurait escompté que pût encore lui arriver rien de notable, sauf de mourir un jour.Et cela lui convenait tout à fait. Car il n'aimait pas les événements, et il avait une véritable horreur de ceux qui ébranlaient son équilibre intérieur et chamboulaient l'ordonnance de sa vie.

Imagine que se encontra numa sala à prova de som, o seu quarto por exemplo. E aí, rodeado de tudo o que lhe pertence, objectos com os quais se habituou a conviver e que ajudam a delimitar o campo da sua individualidade se lembra de um dia contar aos outros como é vivida a sua solidão… É mais ou menos num cenário como este que um contrabaixista de uma orquestra nacional alemã, tendo como interlocutor o público teatral, confidencia em livre associação de ideias, sarcástico e pleno de uma ironia amargurada, o seu amor não revelado por Sara, uma cantora de ópera. Só que esta relação platónica dificilmente se poderá tornar realidade. E isto por causa do contrabaixo, o instrumento musical que uma orquestra que se preze não pode dispensar. Além disso, o instrumento mais arcaico ainda existente, aquele que melhor se ouve quanto mais afastados estivermos dele e quanto ao aspecto externo, um instrumento de natureza hermafrodita. Parecendo-se com uma gigantesca rabeca na parte inferior, enquanto na parte superior se aproxima de uma não menor viola de gamba. Desajeitado e incómodo o instrumento é para este contrabaixista o maior empecilho a um grande e profundo amor. Exemplificado assim o isolamento em que vive esta personagem curiosa, é pela sua boca ainda que penetramos na história da música e dos músicos, para nos confrontarmos com uma brilhante crítica à sociedade contemporânea.

In ON LOVE AND DEATH, Patrick Suskind reveals the hidden source of his mesmerizing an obsession with the darkly erotic link between love and death. In this witty and thought-provoking meditation on the two elemental forces of human existence, he brilliantly draws on scenes as contemporary as a young couple having oral sex in a traffic jam, as literary as Thomas Mann's discovery of forbidden love at an advanced age, and as mythical as the stories of death conquered through love in the narratives of Orpheus and Jesus.

An alternate cover edition can be found here. Esta estranha história passa-se no século XVIII e é fruto de um extraordinário trabalho de reconstituição histórica que consegue captar plenamente os ambientes da época tal como as mentalidades. O protagonista é um artesão especializado no ofício de perfumista, e essa arte constitui para ele – nascido no meio dos nauseabundos odores de um mercado de rua – uma alquímica busca do Absoluto. O perfume supremo será para ele uma forma de alcançar o Belo e, nessa demanda nada o detém, nem mesmo os crimes mais hediondos, que fazem dele um ser monstruoso aos nossos olhos. Jean-Baptiste Grenouille possui no entanto uma incorrupta pureza que exerce um forte fascínio sobre o leitor. O Perfume, publicado em 1985, de um autor então quase desconhecido, foi considerado um dos mais importantes romances da década e nunca mais deixou de ser reeditado desde então, totalizando os 4 milhões de exemplares vendidos, só na Alemanha, e 15 milhões em países estrangeiros. Foi traduzido em 42 línguas. Este fenómeno transformou-o num dos mais importantes livros de culto de sempre. Em 2006, O Perfume passa a ser uma longa-metragem inspirada no romance de Patrick Süskind.

Esta estranha história passa-se no século XVIII e há todo um extraordinário trabalho de reconstituição histórica, não só da época e das mentalidades como do ofício de perfumista, que então era particularmente valorizado e que estava a cargo de artesãos especializados. O autor conduz o leitor de página em ágina, de odor, em odor, de perfume em perfume, enebriando-o, arrebatando-o nessa alquímica busca do Absoluto que é a do seu personagem: a busca do perfume ideal, isto é, a forma suprema da Beleza. Nesta busca nada deterá Jean-Baptiste Grenouille - que nascera no meio dos mais nauseabundos fedores, numa banca de peixe -, nem mesmo os crimes mais hediondos. Este personagem possui no entanto algo de extremamente inquietante, a sua própria incorrupta pureza. É o primeiro romance publicado por Patrick Süskind, um alemão nascido na Baviera, que até aqui escreve uma única peça para o teatro. Com O Perfume, Süskind emergiu meteoricamente do anonimato. A crítica internacional dos mais diversos sectores tem-no distinguido como um dos mais importantes romances desta década, constituindo este livro um dos mais assombrosos casos de bestseller dos últimos tempos, em todo o mundo.

Bibliofilskie wydanie, każda strona zdobiona kwiatowym ornamentem, ecru papier, specjalna wyklejka, elementy srebrzone na okładce, obwoluta. Jan Baptysta Grenuille, dziwaczny karzeł o niepospolitym zmyśle węchu, tworzy najdoskonalsze na świecie eliksiry do produkcji perfum. Owładnięty ideą fixe, by stworzyć wonność nad wonnościami z dziewiczego kobiecego ciała, postanawia znaleźć dziewczynę o idealnym zapachu, choćby nawet miał popełnić zbrodnię Sugestywna panorama XVIII-wiecznego Paryża, pełna niezwykłych zdarzeń i postaci. Światowy bestseller, w Polsce sprzedaż ponad 200 tys. Teraz specjalna edycja, na specjalnych papierze w pięknej okładce.

An acclaimed bestseller and international sensation, Patrick Suskind's classic novel provokes a terrifying examination of what happens when one man's indulgence in his greatest passion—his sense of smell—leads to murder. In the slums of eighteenth-century France, the infant Jean-Baptiste Grenouille is born with one sublime gift—an absolute sense of smell. As a boy, he lives to decipher the odors of Paris, and apprentices himself to a prominent perfumer who teaches him the ancient art of mixing precious oils and herbs. But Grenouille's genius is such that he is not satisfied to stop there, and he becomes obsessed with capturing the smells of objects such as brass doorknobs and fresh-cut wood. Then one day he catches a hint of a scent that will drive him on an ever-more-terrifying quest to create the "ultimate perfume"—the scent of a beautiful young virgin. Told with dazzling narrative brilliance, Perfume is a hauntingly powerful tale of murder and sensual depravity.

Iti poti inchipui, cititorule, o lume formata numai din parfumuri, duhori, miresme? Iti poti inchipui un om care nu cunoaste viata decat mirosind-o? ti-ai dat seama ca vechiul si noul se pot distinge prin miros, ca orice cuta a trupului tau e un receptacul de miresme si ca totul in lume are o amprenta olfactiva? stii ca fiecare om este un parfum inconfundabil, ca parfumul tau te poate face anonim sau irezistibil? A fost odata un barbat care a descoperit in distileria trupului sau un parfum trecator pe care voia sa-l stapaneasca pentru totdeauna: parfumul de tanara femeie. Observatia criticului: Cadrul este Franta de secol XVIII. Cartea poarta insa unul dintre semnele de recunoastere a capodoperei: iti schimba imaginea asupra lumii de azi. O imbogateste.

Jean-Baptiste Grenouille blir født en het og stinkende julidag i 1738 i Paris og vokser opp under harde kår. Tidlig skiller han seg ut og vekker mistro: Han har ingen lukt! Til gjengjeld har han en luktesans så velutviklet at han kan finsortere selv de flyktigste dufter. Han blir - selvfølgelig - verdens mest geniale parfymemaker. Hva han ellers blir? Et uhyre! En gud? Med denne frodige og fargerike debutromanen vakte Patrick Süskind internasjonal sensasjon. "Parfymen" kan oppleves på mange plan: som en gruoppvekkende kriminalhistorie, en lattervekkende satire, en kulturhistorisk fortelling og en personskildring om en kunstnerisk besettelse.

Jean-Baptiste Grenouille, the protagonist of Patrick Suskind’s début novel, is arguably one of the most extraordinary characters in contemporary fiction. This extraordinariness, which lies in his unprecedented and enviable power of smell, is an evident manifestation of the author’s creative genius and is responsible for the immense readability of this novel. The novel tells the story of Grenouille’s quest to make the finest perfume in the world–-and in the process of doing so he kills twenty-five virgin girls.

An acclaimed bestseller and international sensation, Patrick Suskind's classic novel provokes a terrifying examination of what happens when one man's indulgence in his greatest passion—his sense of smell—leads to murder. In the slums of eighteenth-century France, the infant Jean-Baptiste Grenouille is born with one sublime gift—an absolute sense of smell. As a boy, he lives to decipher the odors of Paris, and apprentices himself to a prominent perfumer who teaches him the ancient art of mixing precious oils and herbs. But Grenouille's genius is such that he is not satisfied to stop there, and he becomes obsessed with capturing the smells of objects such as brass doorknobs and fresh-cut wood. Then one day he catches a hint of a scent that will drive him on an ever-more-terrifying quest to create the "ultimate perfume"—the scent of a beautiful young virgin. Told with dazzling narrative brilliance, Perfume is a hauntingly powerful tale of murder and sensual depravity.

Once upon a time, in eighteenth-century France, there lived a human monster unlike anything mankind has ever known. Enter the world of an evil genius, a murderer so depraved that only the most hideous of crimes could satisfy his lust...a killer who lives to possess the essence of young virgins...a vampire of scent, whose bloody, insane quest takes him beyond the boundaries of love...and death.

Este un om ordonat. Trăieşte la Paris, într-o odaie micuţă, de care s-a îndrăgostit la prima vedere. O doreşte pentru toată viaţa. A hotărât cândva că nu te poţi bizui pe oameni şi că e mai bine să-i ţii la distanţă. A rămas, aşadar, singuratic. Nu-i plac noutăţile şi evenimentele mari. Viaţa lui e făcută din lucruri mărunte, pe care le poate ţine sub control: bună rânduială în casă, conştiinciozitate la serviciu, curăţenie, moderaţie, punctualitate. Şi, când nimic neprevăzut nu pare să-i ameninţe traiul de o reconfortantă monotonie, are loc întâlnirea cu porumbelul. O extraordinară parabolă despre cotiturile destinului şi cauzele acestora, mai mult intime decât exterioare.

Chi è il Signor Sommer che s'incontra fin dal titolo del libro e che le illustrazioni di Sempé mostrano come una sagoma lontana che attraversa il paesaggio a grandi passi? Sommer si muove come il personaggio di uno di quei prodigi che abitano nelle favole: se l'Orco è la paura, se la Fata è il miracolo, Sommer è il viaggio, la continua partenza, il continuo ritorno.

Set in Paris and attracting comparisons with Franz Kafka and Edgar Allan Poe, The Pigeon is Patrick Süskind's tense, disturbing follow-up to the bestselling Perfume. The novella tells the story of a day in the meticulously ordered life of bank security guard Jonathan Noel, who has been hiding from life since his wife left him for her Tunisian lover. When Jonathan opens his front door on a day he believes will be just like any other, he encounters not the desired empty hallway but an unwelcome, diabolical intruder . . .

A boy's village childhood with all the traditional attributes - father, mother, brother, sister, a house on a lake, tree-climbing, going to the races, music lessons, a bicycle, a crush on a girl in the class - is bedevilled by the mystifying appearances of the eccentric Mr. Sommer. Moving through the landscape in silent haste, like a man possessed, with his empty rucksack and his long, odd-looking walking stick, Mr Sommer runs like a black thread through the boy's days.

From the author of "Perfume", "The Double Bass" and "The Pigeon", this collection of stories "Amnesia in Litteris", in which the author recounts how few of the books in his library he can remember; and "Depth Wish", in which a promising young painter takes her notices too much to heart.

في ذلك الوقت، عندما كنت لا أزال أتسلق الأشجار – وهذا منذ زمن بعيد، بعيد جداً، قبل سنوات وعقود كثيرة، حينها كان طولي لا يتجاوز المتر إلا قليلاً، وقياس قدمي ثمانية وعشرين، وكنت خفيفاً لدرجة أنه كان بوسعي الطيران – لا، هذا ليس كذباً، فقد كان بوسعي حقاً أن أطير آنذاك – أو تقريباً على الأقل، أو يُفضل أن أقول: يُحتمل حقاً أنه كان بإمكاني حينذاك أن أطير، لو أني عندها قد أردت ذلك فعلاً وبإصرار، ولو أني حاولت حقاً، إذ... إذ ما زلت أذكر تماماً، أني ذات مرة كنت على وشك أن أطير. كان ذلك في الخريف، في سنتي المدرسية الأولى. كنت عائداً من المدرسة إلى البيت وكانت تهب ريح بالغة الشدة، لحد أنه كان بمقدوري دون أن أفرد ذراعيَّ، أن أميل عليها، مثل القافزين من على منصة الثلج بل وأكثر، دون أن أقع... وعندما ركضت في وجه الريح عبرالمروج منحدراً على جبل المدرسة – إذ كانت المدرسة مبنية فوق جبل صغير خارج محيط القرية – وأنا أقفزعن الأرض قليلاً، فارداً ذراعي، رفعتني الريح، فصار بوسعي القفز دونما جهد لارتفاع مترين وثلاثة وأن أخطو مسافة عشرة أمتار بل اثني عشر متراً ـ ربما ليس بهذا الارتفاع ولا بهذا الطول، وما الفرق في ذلك –!.