În vara anului 1962, cu puțin înainte ca The Beatles să devină faimoși, Edward și Florence se căsătoresc în orașul universitar Oxford. Ceremonia decurge bine, serviciile sunt satisfăcătoare, petrecerea, veselă și, în sfârșit, cei doi rămân singuri. Sunt fericiți, poate un pic prea emoționați. Iau cina într-un loc numit plaja Chesil, așteptându-și noaptea nunții. Cu o acuratețe înnebunitoare, vom afla povestea acestei nopți, care, încălcând orice simț al firescului, nu se mai consumă. Cei doi tineri trăiesc drama unei crize sexuale într-o epocă în care conversațiile despre asemenea dificultăți sunt imposibil de purtat. „Ce i-a oprit?”, notează autorul, „personalitățile lor, trecutul, inocența și temerile, timiditatea, o sensibilitate excesivă, lipsa experienței sau a unor maniere ceva mai dezinvolte, să fi fost poate reversul unei prohibiții religioase, englezismul din ei și clasa socială? Nimic atât de important?”. Edward și Florence sunt cu adevarat un cuplu ciudat. Amândoi inteligenți și educați, dar diferiți – poate nu neapărat în mod ireconciliabil, dacă ar fi reușit să vorbească sincer unul cu altul. „Puțini romancieri sunt capabili să surprindă cu o asemenea intensitate adevărata natură a relațiilor dintre oameni. Plaja Chesil, acea fâșie de pietriș de pe țărmul Canalului Mânecii, este o metaforă subtilă pentru un moment de certitudine copleșitoare din viața unor oameni care nu sunt siguri de nimic, pentru calea pe care au pornit împreună, crezând, ca orice tineri îndrăgostiți, ca ei sunt primii care o descoperă și pentru o poveste de dragoste strivită, pe de o parte, de moralitatea îngustă a clasei de mijloc britanice și, pe de altă parte, de noul val al revoluției sexuale.” The Guardian