Yōko Ogawa

Sinister forces draw together a cast of desperate characters in this eerie and absorbing novel from Yoko Ogawa. An aspiring writer moves into a new apartment and discovers that her landlady has murdered her husband. Years later, the writer’s stepson reflects upon his stepmother and the strange stories she used to tell him. Meanwhile, a surgeon’s lover vows to kill him if he does not leave his wife. Before she can follow-through on her crime of passion, though, the surgeon will cross paths with another remarkable woman, a cabaret singer whose heart beats delicately outside of her body. But when the surgeon promises to repair her condition, he sparks the jealousy of another man who would like to preserve the heart in a custom tailored bag. Murderers and mourners, mothers and children, lovers and innocent bystanders—their fates converge in a darkly beautiful web that they are each powerless to escape. Macabre, fiendishly clever, and with a touch of the supernatural, Yoko Ogawa’s Revenge creates a haunting tapestry of death—and the afterlife of the living.

Jak przystało na wybitnego matematyka, Profesor ma swoje dziwactwa. Pewnego dnia w progu jego domu pojawia się nowa gosposia z synem, od tej pory nazywanym pieszczotliwie Pierwiastkiem. Wspólne życie pokaże, że znacznie łatwiej napisać skomplikowane równanie niż ułożyć relacje z drugim człowiekiem. Językiem, który pozwoli im zbudować namiastkę rodziny, stają się matematyka i baseball. Ale swoją relację będą musieli odbudowywać co osiemdziesiąt minut… Ukochane równanie profesora Yōko Ogawy zostało wyróżnione pierwszą w historii nagrodą Hon’ya Taishō, przyznawaną przez japoński kolektyw księgarzy. Ta kameralna opowieść do dziś pozostaje bestsellerem i uznawana jest za jedną z najukochańszych powieści współczesnej Japonii.

Mieszkańcy bezimiennej wyspy żyją w świecie, z którego regularnie znikają najzwyklejsze przedmioty – kapelusze, róże, fotografie, wstążki. Jednego dnia są na wyciągnięcie ręki, drugiego zacierają się w pamięci, tracąc jakiekolwiek znaczenie. Większość poddaje się presji zapominania z całkowitą uległością, a nieliczni niepokorni trafiają pod nadzór policji pamięci. Młoda pisarka, która na rzecz tajemniczej instytucji straciła rodziców, postanawia ukryć w podziemiach domu przyjaciela, który potrzebuje ochrony. Ale czy życie w zamknięciu będzie miało kiedyś koniec? Yōko Ogawa, autorka Ukochanego równania profesora, opowiada o świecie przerażająco smutnym, przywodzącym na myśl zarówno Rok 1984 George'a Orwella, jak i Dziennik Anne Frank. Podziemie pamięci to dystopijna wizja społeczeństwa ciemiężonego przez władzę, ale także metafora opresyjnych relacji na wielu różnych płaszczyznach. Powieść znalazła się na short-liście Międzynarodowego Bookera w 2020 roku; była również finalistką 2019 National Book Award for Translated Literature i 2020 World Fantasy Award.

From the award-winning, psychologically astute author of The Memory Police, here is a hypnotic, introspective novel about an affluent Japanese family navigating buried secrets, and their young house guest who uncovers them. In the spring of 1972, twelve-year-old Tomoko leaves her mother behind in Tokyo and boards a train alone for Ashiya, a coastal town in Japan, to stay with her aunt’s family. Tomoko’s aunt is an enigma and an outlier in her working-class family, and her magnificent home—and handsome, foreign husband, the president of a soft drink company—are symbols of that status. The seventeen rooms are filled with German-made furnishings; there are sprawling gardens, and even an old zoo where the family’s pygmy hippopotamus resides. The family is just as beguiling as their mansion—Tomoko’s dignified and devoted aunt, her German grandmother, and her dashing, charming uncle who confidently sits as the family’s patriarch. At the center of the family is Tomoko’s cousin Mina, a precocious, asthmatic girl of thirteen who draws Tomoko into an intoxicating world full of secret crushes and elaborate storytelling. In this elegant jewel box of a book, Yoko Ogawa invites us to witness a powerful and formative interlude in Tomoko’s life, which she looks back on briefly from adulthood at the novel’s end. Behind the family’s sophistication are complications that Tomoko struggles to understand—her uncle’s mysterious absences, her German grandmother’s experience of the second world war, her aunt’s misery. Rich with the magic and mystery of youthful experience, Mina’s Matchbox is an evocative snapshot of a moment frozen in time—and a striking depiction of a family on the edge of collapse.

A tale of twisted love from Yoko Ogawa―author of The Diving Pool and The Housekeeper and the Professor . In a crumbling seaside hotel on the coast of Japan, quiet seventeen-year-old Mari works the front desk as her mother tends to the off-season customers. When one night they are forced to expel a middle-aged man and a prostitute from their room, Mari finds herself drawn to the man's voice, in what will become the first gesture of a single long seduction. In spite of her provincial surroundings, and her cool but controlling mother, Mari is a sophisticated observer of human desire, and she sees in this man something she has long been looking for. The man is a proud if threadbare translator living on an island off the coast. A widower, there are whispers around town that he may have murdered his wife. Mari begins to visit him on his island, and he soon initiates her into a dark realm of both pain and pleasure, a place in which she finds herself more at ease even than the translator. As Mari's mother begins to close in on the affair, Mari's sense of what is suitable and what is desirable are recklessly engaged. Hotel Iris is a stirring novel about the sometimes violent ways in which we express intimacy and about the untranslatable essence of love.

From Akutagawa Award-winning author Yoko Ogawa comes a haunting trio of novellas about love, fertility, obsession, and how even the most innocent gestures may contain a hairline crack of cruel intent. A lonely teenage girl falls in love with her foster brother as she watches him leap from a high diving board into a pool—a peculiar infatuation that sends unexpected ripples through her life. A young woman records the daily moods of her pregnant sister in a diary, taking meticulous note of a pregnancy that may or may not be a hallucination—but whose hallucination is it, hers or her sister's? A woman nostalgically visits her old college dormitory on the outskirts of Tokyo, a boarding house run by a mysterious triple amputee with one leg. Hauntingly spare, beautiful, and twisted, The Diving Pool is a disquieting and at times darkly humorous collection of novellas about normal people who suddenly discover their own dark possibilities.

A lonely teenage girl falls in love with her foster-brother as she watches him leap from a high diving board into a pool - sparking an unspoken infatuation that draws out darker possibilities. A young woman records the daily moods of her pregnant sister in a diary, but rather than a story of growth the diary reveals a more sinister tale of greed and repulsion. Driven by nostalgia, a woman visits her old college dormitory on the outskirts of Tokyo. There she finds an isolated world shadowed by decay, haunted by absent students and the disturbing figure of the crippled caretaker.

Eine Frau wird die Haushälterin eines Mathematikprofessors, der jeden Tag aufs Neue vergisst, wer er ist. Eine bezaubernde Geschichte über Freundschaft und Verlust – und über die Poesie der Zahlen. Seit einem geheimnisvollen Unfall währt das Kurzzeitgedächtnis eines Professors nicht länger als achtzig Minuten. Eine neue Haushälterin gewinnt sein Vertrauen, auch ihren zehnjährigen Sohn schließt er ins Herz. Über die faszinierende Welt der Mathematik kommen sie einander näher, und mit jeder neuen Gleichung, mit jedem neuen Zahlenrätsel entstehen zwischen ihnen Bande, die stärker sind als der Verlust der Erinnerung – bis die Schwägerin des Professors dem ein Ende setzt …

Eine junge Frau mit einer rätselhaften Ohrenkrankheit lernt einen Stenographen kennen. Die beiden kommen sich näher, und er berichtet ihr von der dunklen Vergangenheit des Hauses, in dem sie sich getroffen haben. Es gehörte einer Fürstenfamilie, deren kleiner Sohn einst vom Balkon stürzte. Jahrelang lag das Kind schwerverletzt in einem der Zimmer, in das der Fürst unzählige Blumen pflanzen ließ, da der Duft der Blüten das Leid des Jungen linderte. Auch die Frau meint den Duft des längst verblühten Jasmins wahrzunehmen. Sie bittet den Stenographen, fortan ihre Lebensgeschichte aufzuschreiben, wobei das Reden mit ihm ihre kranken Ohren zu heilen scheint. Mit seiner Hilfe vermag sie, ihre Erinnerungen zu entwirren. Doch schon bald erkennt sie, dass sie ihn zu verlieren droht … Ein zauberhafter Roman über eine außergewöhnliche Liebe und die Macht unserer Erinnerungen.

Um romance orwelliano sobre os terrores da vigilância do Estado, de uma das mais importantes escritoras japonesas da atualidade. Numa ilha sem nome, situada numa costa anónima, há objetos que começam a desaparecer. Primeiro chapéus, depois fitas, pássaros e rosas — até que a situação se agrava. A maioria dos habitantes permanece desatenta a estas mudanças, e os poucos com poder para recuperar os objetos perdidos vivem receosos da Polícia da Memória, entidade que assegura que o que desaparece permanece esquecido. Quando uma jovem mulher, que luta por manter uma carreira de romancista, descobre que o seu editor está em perigo, elabora um plano para o ocultar debaixo da sua casa. À medida que medo e sentimento de perda se aproximam, rodeando-os, agarram-se à escrita como modo de preservar o passado.

Creadora de un universo obsesivo y poseedora de una escritura de exigencia, economía y agudeza notables, Yoko Ogawa, autora de culto en Japón, Francia y Alemania, gracias a esta obra, que vendió más de 300.000 ejemplares y que fue galardonada con el prestigioso Premio Akutagawa en 1991, logró situarse en el lugar más destacado dentro de las letras niponas. En El embarazo de mi hermana la narradora nos describe, con insólito talento y bajo forma de diario, el embarazo de su hermana mayor; y lo hace de una manera aparentemente fría y analítica aunque no exenta de ironía. Así, pasada la fase de las nauseas, la embarazada recupera su voraz apetito y se pone a engullir compulsivamente una mermelada de pomelo que le prepara su hermana, episodio clave que llevará el relato a un inesperado desenlace. Metáfora de la soledad y del sentimiento de pérdida para la mujer japonesa de hoy en día, esta parábola se empieza leyendo con fascinación y luego no sin algo de pavor.

人気作家の日常。締切を前に白紙の恐怖に怯え、店員とのやりとりに傷つき、ハダカデバネズミに心奪われる。たとえ何があっても、愛犬と散歩すれば前に進める・・・心温まるエッセー集。＜目次＞「る」と「を」ハンカチは持ったかいイーヨーのつぼの中本の模様替え散歩ばかりしているポコポコ頭を叩きたい盗作を続ける長編み、中長編み、長々編み肉布団になる自分だけの地図を持つ〔ほか〕（本文より）”夜眠れない時、世界のどこかで一生懸命働いている人のことを考える。コインを洗ったり、魚を数えたり、自分に与えられた役目をきちんと果たしている人の姿を思い浮かべる。すると、明日また、自分は小説を書こうという気持ちになれる。

Yōko Ogawa este una dintre cele mai importante voci ale prozei nipone actuale. După succesul romanului Profesorul și menajera („Raftul Denisei“, 2015), continuăm publicarea operei sale cu Suspine tandre, care conține multe dintre elementele revelatoare ale personalității literare a autoarei. Natura ca matrice spirituală, singurătatea indicibilă a ființelor și relațiile lor fugare îi dau acestei povești o rezonanța stranie, având ca sursă inconștientul. Apărut în 1996, Suspine tandre împrumută titlul unei piese pentru clavecin de Jean-Philippe Rameau și se construiește ca un roman în care natura, percepțiile senzoriale și introspecția creează atmosfera propice întâlnirii a trei destine: cel al lui Ruriko, o artistă de caligrafie occidentală, cel al lui Nitta, un constructor de clavecine, și cel al asistentei lui, Kaoru. O poveste plină de tandrețe, presărată pe alocuri cu accente violente, dar și cu note de umor fin, în care muzica și natura acoperă totul cu un văl protector, dezvăluind în același timp esența personajelor. Un soț violent, imposibilitatea de a mai cânta la pian și un logodnic ucis sunt umbre ale trecutului de care cele trei personaje încearcă să scape, găsindu-și alinarea în liniștea pădurii și în muzica de clavecin. Triunghiul bizar pe care relația lor ajunge să-l formeze pare a se frânge mereu sub tensiunea ce se acumulează între două dintre vârfurile sale. Învăluite în sunete de clavecin, o lume a spiritului și una a trupului se încleștează și se armonizează în același timp, neputându-se elibera una de cealaltă.

La joven protagonista de esta nueva y enigmática novela de Yoko Ogawa oye constantemente en su cabeza un sonido muy parecido al de un extraño instrumento y, además, sufre dolores atroces con cualquier mínimo ruido exterior. El origen de la enfermedad es un misterio que sus numerosas visitas al hospital no logran resolver, por lo que acepta participar en una mesa redonda, organizada por una revista de salud y a la que asisten otras personas aquejadas de problemas similares, para describir los síntomas de su extraña enfermedad. Mientras trata de encontrar las palabras adecuadas para expresar lo que siente, queda fascinada por el estenógrafo que transcribe lo que se dice en el coloquio. La capacidad y velocidad de los dedos del joven para plasmar en signos las palabras que se pronuncian ejercen sobre ella una extraordinaria atracción.

En una pequeña isla se produce un misterioso fenómeno. Un día desaparecen los pájaros, al siguiente podría desaparecer cualquier cosa: los peces, los árboles... Peor aún, también se desvanecerá la memoria de ellos, al igual que las emociones y sensaciones que llevaban asociadas. Nadie sabrá ni recordará entonces qué eran. Hay incluso una policía dedicada a perseguir a los que conservan la capacidad de recordar lo que ya no existe. En esa isla vive una joven escritora que, tras la muerte de su madre, intenta escribir una novela mientras trata de proteger a su editor, que está en peligro porque forma parte de los pocos que recuerdan. La ayudará un anciano al que empiezan a fallarle las fuerzas. Mientras, lentamente, nuestra protagonista va dando forma a su novela: es el relato de una mecanógrafa cuyo jefe acaba reteniéndola contra su voluntad en un altillo. Una obra sobre el poder de la memoria y sobre la pérdida.

Al cumplir doce años, Tomoko, huérfana de padre, deberá cambiar de ciudad y separarse de su madre para ir a estudiar primero de secundaria. Para ello irá a vivir a casa de su prima Mina, una lujosa mansión de estilo occidental, cerca de Kobe, donde todo es singularmente diferente: su prima se pasa el día entre libros, o jugando con cerillas, su tío (director de una conocida fábrica de bebidas) es mestizo y se ausenta misteriosamente de la casa, y su tía abuela Rosa es alemana y habla a duras penas japonés. Pero, sobre todo, en la finca (que en su tiempo había albergado un zoo) vive un hipopótamo enano, que Mina utiliza como medio de transporte para ir a la escuela primaria, debido al asma crónica que la aqueja. Esta novela (Premio Tanizaki 2006), llena de optimismo mágico y de poesía, ambientada en los años 70, se inscribe en el ciclo dedicado a la amistad y la infancia iniciado por Yoko Ogawa (la novelista japonesa más conocida en su país y fuera de Japón) con La fórmula preferida del profesor, best-seller internacional, del que se vendieron más de dos millones de ejemplares sólo en Japón.

A haunting Orwellian novel about the terrors of state surveillance, from the acclaimed author of The Housekeeper and the Professor. On an unnamed island off an unnamed coast, objects are disappearing: first hats, then ribbons, birds, roses--until things become much more serious. Most of the island's inhabitants are oblivious to these changes, while those few imbued with the power to recall the lost objects live in fear of the draconian Memory Police, who are committed to ensuring that what has disappeared remains forgotten. When a young woman who is struggling to maintain her career as a novelist discovers that her editor is in danger from the Memory Police, she concocts a plan to hide him beneath her floorboards. As fear and loss close in around them, they cling to her writing as the last way of preserving the past. A surreal, provocative fable about the power of memory and the trauma of loss, The Memory Police is a stunning new work from one of the most exciting contemporary authors writing in any language.

La narratrice de ce livre vit dans une ancienne école maternelle. Tout y est petit, au format de ceux qui la fréquentaient autrefois. Cette femme habite seule dans ce jardin d'enfants mais en ces lieux se trouve un auditorium, un endroit précieux où sont recueillies d'étranges petites boîtes. Parfois elle se poste sur la colline pour observer des inconnus qui, elle le sait, écoutent en pleine nature une musique inaudible pour tout autre qu'eux-mêmes. Si M. Baryton lui apporte les lettres de sa femme éloignée de lui par la maladie, c'est qu'elle seule peut encore déchiffrer leurs caractères. Yôko Ogawa au sommet de son art.

Ryoko, una giovane giornalista, vuole scoprire le ragioni del suicidio del suo compagno. L’uomo, in un laboratorio di profumi, creava fragranze conturbanti grazie a un’incomparabile memoria olfattiva e a uno spiccato talento matematico. Gli unici indizi da cui partire sono le frasi enigmatiche trovate su un floppy-disk e l’ultimo profumo, «Fonte del ricordo», creato appositamente per lei. Inizia un viaggio a ritroso nel tempo per ricomporre le tessere di un enigma misterioso. Perché il suo compagno le ha nascosto la verità? Perché non le ha rivelato il suo passato di genio della matematica?

C’è un bambino nato con le labbra chiuse, a cui manca il silenzio del suo primo giorno di vita. Entrato in un deposito degli autobus, la sua attenzione è attirata da una vettura fuori servizio: è coperta di rampicanti, muschio, foglie morte; all’interno non ha sedili né corrimano, ma scrigni scolpiti con decorazioni arabescate, lampade liberty, posate d’argento, arazzi. Nell’autobus vive un uomo dalla carne debordante, appassionato di scacchi e pasticcere provetto, che al bambino decide di trasmettere tutto il suo sapere: aperture, strategie, arrocchi e attacchi doppi. Ma soprattutto gli insegna a tracciare, mossa dopo mossa, magnifici disegni sulla scacchiera. Il posto del bambino però non è di fronte all’avversario: è sotto la scacchiera, da dove muove i pezzi senza vederli, solo ascoltandone il suono. Alla morte dell’uomo – sempre più grasso, e impossibilitato a scendere dall’autobus –, il bambino passa sotto la scacchiera intere giornate, finché non viene invitato a unirsi a un club prestigioso quanto segreto, il Circolo di scacchi sul fondo del mare, dove smettere di diventare grandi è doloroso come piegare il proprio corpo per entrare in un automa e muovere i pezzi attraverso i suoi arti meccanici. D’ora in poi lo chiameranno Little Alechin, dal nome del «poeta della scacchiera». Inno alla fanciullezza e all’innocenza, Nuotare con un elefante tenendo in braccio un gatto rivela ancora una volta l’immaginazione di Yoko Ogawa, qui declinata nelle tonalità soffuse di una favola, e la sua capacità di intessere trame di sogno – o, più spesso, di incubo – sull’ordito di una realtà contemporanea altrimenti fosca, indefinita: aloni morbidi di colore, verde, blu, bianco, illuminano così le profondità subacquee dell’adolescenza, con il loro non detto, il loro rimosso, i loro porti sepolti di segreti. Tornare alla luce significa morire, e forse un po’ vivere.

Auf einer Insel, nicht weit vom Festland entfernt, prägen sonderbare Ereignisse das Leben. In regelmäßigen Abständen verschwinden Dinge, und zwar für immer. Zunächst sind es Hüte, dann alle Vögel, später die Fähre. Bald gibt es keine Haarbänder mehr und keine Rosen … Die Bewohner haben sich damit abgefunden, dass auch ihre Erinnerung immer weiter verblasst. Nur einige wenige können nichts vergessen. Deshalb werden sie von der Erinnerungspolizei verfolgt, die dafür Sorge trägt, dass alle verschwundenen Dinge auch verschwunden bleiben, nicht nur im alltäglichen Leben, sondern auch in den Köpfen der Menschen. Als eine junge Schriftstellerin herausfindet, dass ihr Verleger Gefahr läuft, von der Erinnerungspolizei festgenommen zu werden, beschließt sie, ihm zu helfen – auch wenn sie damit ihr Leben riskiert. Sie richtet im Untergeschoss ihres Hauses ein Versteck für ihn ein. Doch die Razzien der Polizei werden ständig ausgeweitet, und immer häufiger verschwinden Dinge. Die beiden hoffen auf die Fertigstellung ihres neuen Romans als letzte Möglichkeit, die Vergangenheit zu bewahren.

Una ragazza narra in prima persona i nove mesi trascorsi insieme alla sorella che aspetta un bambino. Le due hanno un rapporto difficile, che si complica a causa dei capricci e delle improvvise richieste della seconda. La protagonista sembra osservare sua sorella con sguardo freddo e obiettivo, come se si trattasse di uno strano animale soggetto a un'orrida metamorfosi. Il secondo racconto è incentrato su un pensionato studentesco e sul suo misterioso proprietario, un uomo senza braccia e con una gamba artificiale. Qui la protagonista assiste all'inquietante e inspiegabile sparizione di un cugino che lei vi aveva accompagnato. L'ultimo racconto è ambientato in un orfanotrofio: Aya è la figlia del direttore e condivide di malavoglia la spartana e tetra vita comunitaria dell'istituto. Aya trascorre i pomeriggi guardando uno dei ragazzi ospiti tuffarsi nella piscina. Odia il luogo in cui vive e il fatto che la sua sia una sorta di famiglia allargata. Le ultime pagine lasciano intravedere la nascita di un tenero sentimento tra Aya e il ragazzo dei tuffi.

Un’aspirante scrittrice si trasferisce in un nuovo appartamento e scopre che l’anziana padrona di casa coltiva strani ortaggi a cinque dita. Un chirurgo affermato è avvicinato da un’affascinante cantante di pianobar, che cerca un rimedio per la mostruosità del suo cuore. Intanto, una brama violenta muove un solitario artigiano di borse, disposto a tutto pur di avere quel cuore prodigioso. Sullo sfondo, una residenza vetusta divenuta un museo della tortura: in giardino un’enorme tigre del Bengala sta morendo, e forse anche il vecchio custode della villa, insieme ai suoi segreti. Undici storie parallele, un’unica mano invisibile che ne regge i fili: la recondita diabolicità dell’essere umano. Madri e figli, vittime e amanti clandestini, assassini e anonimi passanti, i destini si intersecano in una rete sempre più nera e inquietante di enigmi e indizi. Una prosa tagliente e raggelante, un’immaginazione lugubre che richiama Il giro di vite e i racconti di Poe, un’ossessione sinistra per i dettagli: Yoko Ogawa non lascia nulla al caso. In Vendetta non ci sono spazi neutrali, tutto converge e partecipa silenziosamente allo svolgimento dell’azione. Pinzette per sopracciglia, camici, frigoriferi, ceste di pomodori: ecco gli strumenti scelti per tessere la ragnatela della perversione, sempre celati dall’alibi della loro quotidiana innocenza. Quando desiderio e istinto collidono, il lato oscuro dell’uomo prende il sopravvento, provocando una catena di efferatezze. Ma non è la violenza a sconvolgere il lettore: il vero orrore viene dalla scoperta che quanto è incredibilmente dolce e attraente nasconde sempre un’anima oscena.

Quando viene assunta dall’impeccabile signor Deshimaru, la giovane protagonista di questo libro enigmatico è alquanto disorientata. E tuttavia non ci metterà molto ad abituarsi al nuovo lavoro, che consiste nell’accogliere «con gentile professionalità» le persone che vengono a consegnare un oggetto – il quale, nel laboratorio sotterraneo a cui solo il signor Deshimaru ha accesso, sarà, con amorevole cura, trasformato in un «esemplare». La ragazzina che chiede loro di conservare (dopo averli debitamente catalogati) i tre piccoli funghi spuntati sulle macerie della casa in cui sono morti i suoi genitori non tornerà mai a vederli, né mai tornerà il vecchietto che ha portato le ossa calcinate del suo padda; ma, come tutti gli altri «clienti», avranno raggiunto il loro scopo: separarsi per sempre da ciò che hanno perduto. A poco a poco la docile impiegata – che, a causa di un incidente occorsole nella fabbrica di bibite dove lavorava prima, ha perduto anche lei qualcosa: un «pezzetto di carne a forma di conchiglia» della punta dell’anulare sinistro – si lascerà come inghiottire dall’atmosfera ovattata del laboratorio, dal silenzio lancinante che vi regna; né tenterà di sottrarsi alla perversa fascinazione che esercita su di lei il sempre più inquietante signor Deshimaru. L’universo ossessivo, feticista e straniato di Ogawa Yoko, una delle «ragazze terribili» della nuova letteratura giapponese, si impone con soave autorevolezza, e l’ingannevole trasparenza della sua scrittura ci inchioda a queste pagine – dalle quali nessuno potrà uscire indenne.

Nominalizat la premii prestigioase precum National Book Award (2019), International Booker Prize (2020), Translated Book Award (2020), World Fantasy Award (2020), câștigător al premiului American Book Award (2020), romanul s-a aflat vreme îndelungată în topul celor mai bune cărți ale anului 2020. Amazon Studio și-a manifestat interesul pentru ecranizarea lui, cooptându-i în echipă pe Charlie Kaufman, deținător al premiului Oscar pentru scenariu (2005), și pe regizoarea Reed Morano, cunoscută pentru serialul distopic Povestea Slujitoarei. Publicarea sa în limba română este o dovadă în plus a notorietății binemeritate de care se bucură operele lui Yōko Ogawa. Inițial, cartea a apărut în Japonia în 1994, dar trecerea timpului nu a șters semnificația mesajului, dimpotrivă, l-a făcut și mai relevant pentru zilele noastre. Încă din primele rânduri cititorul este pus în gardă că pe insulă ceva nu este tocmai în regulă. Pălărie, panglică, pasăre, trandafir... Rând pe rând lucrurile dispar. Și, odată dipărute, încetează să mai aibă vreo semnificație în mintea locuitorilor. Obiectul respectiv urmează să fie ars, aruncat în râu sau predat Poliției Memoriei. În scurtă vreme insula și oamenii de pe ea vor uita complet de existența lui. Oricine se încumetă să păstreze un lucru declarat dispărut este în primejdie. Dar în și mai mare pericol este cel care încă își mai amintește de el, căci Poliția Memoriei veghează din umbră ca nimeni să nu se abată vreodată de la legile amneziei colective.

Romancieră, autoare a numeroase volume de proză scurtă și eseistă, recompensată cu cele mai importante premii literare din Japonia, tradusă în peste 20 de limbi, Yōko Ogawa este mai cu seamă cunoscută datorită romanului Profesorul și menajera, ecranizat în 2006 de regizorul Takashi Koizumi. Când o tânără menajeră ajunge în casa Profesorului, un matematician ilustru care își poate folosi memoria doar 80 de minute pe zi, descoperă cu mirare că unicul mod al acestuia de privi lumea este prin intermediul numerelor şi al matematicii. Relaţia dintre ei se transformă pe nesimţite într-una de înţelegere reciprocă şi empatie. Când menajera îi mărturiseşte că are un fiu de zece ani care o aşteaptă singur acasă, Profesorul îi cere să-l aducă în fiecare zi, după şcoală. Treptat, Profesorul îi iniţiază în jocurile matematice, reprezentând pentru el adevărurile supreme pe care se sprijină lumea, iar acest mod inedit şi emoţionant de comunicare reuşeşte să creeze o legătură puternică între cei trei. Menajera, Profesorul şi micul Radical vor descoperi că sentimentele pe care le nutresc unii faţă de alţii sunt atât de puternice, încât ecuaţia propriilor vieţi s-a schimbat definitiv.

Auténtico fenómeno social en Japón, en esta novela se nos cuenta la historia de una madre soltera que entra a trabajar como asistenta en casa de un viejo y huraño profesor de matemáticas que perdió en un accidente de coche la memoria (mejor dicho, la autonomía de su memoria, que sólo le dura 80 minutos). Apasionado por los números, el profesor se irá encariñando con la asistenta y su hijo de 10 años, al que bautiza "Root" ("Raíz Cuadrada" en inglés) y con quien comparte la pasión por el béisbol, hasta que se fragua entre ellos una verdadera historia de amor, amistad y transmisión del saber, no sólo matemático...

In un tempo non precisato, su un’isola senza nome l’intera popolazione progressivamente smette di ricordare. Come per un’inspiegabile epidemia della memoria, sparisce l’idea di qualcosa, quindi sparisce la cosa stessa. Un giorno dopo l’altro, l’epidemia colpisce tutto e tutti. Nottetempo un guizzo inatteso, e gli uccelli è come se non esistessero più: cancellati dalla mente, vibrano nell’aria come meteore senza senso. Che cos’erano le fotografie e i francobolli, cosa i frutti del bosco e le caramelle? Che cos’era il suono del carillon, cosa il profumo delle rose? Dimenticati, i fiori vengono gettati nel fiume, per sbarazzarsi di ciò che è inutile oramai. Gli abitanti dell’isola non ricordano più i traghetti, non sanno più andarsene. Gli abitanti dell’isola non ricordano più la funzione di gambe e braccia, non sanno più muoversi. Gli abitanti dell’isola bruciano i libri su un rogo per disfarsi di quegli oggetti di carta che nessuno è in grado di usare. La Polizia Segreta vigila sull’oblio collettivo, perseguitando chi, per cause misteriose, non riesce a dimenticare. Vigila e perseguita chi dei libri vorrebbe ancora servirsi, come un’autrice e il suo editore, impegnati a difendere la memoria attraverso la narrazione scritta, ultimo baluardo contro la cancellazione della coscienza. Nell’Isola dei senza memoria di Yoko Ogawa la dimenticanza si fa regime totalitario, sistema di sorveglianza, come nelle migliori distopie e nelle peggiori deviazioni del reale. Una fiaba allegorica e oscura, terribilmente vera, sul potere della memoria e la devastazione generata dalla sua perdita, che equivale alla perdita dell’umanità; sulla speranza della letteratura come ultima traccia del nostro labile passaggio sulla Terra. Yoko Ogawa scrive così il surreale libro nero di un mondo in cui il divenire è svuotamento e la vita persecuzione; in cui alienazione e separazione dal senso sono le uniche costanti nel buio grottesco della natura umana.

Dans un ancien foyer de jeunes filles transformé en laboratoire, M. Deshimaru, taxidermiste du souvenir, prépare et surveille des "spécimens", tandis que la narratrice de ce récit, assistante et réceptionniste, accueille les clients venus confier au mystérieux spécialiste d'insolites bribes de leur histoire : des ossements d'oiseau, quelques champignons microscopiques, une mélodie, une cicatrice... Amputée d'une infime partie d'elle-même depuis un accident du travail, la jeune assistante tombe peu à peu sous le charme du maître de ce lieu de mémoire malsain et fascinant.

ในเมืองที่มีหอนาฬิกา หญิงคนหนึ่งซึ่งสูญเสียลูกชายแวะเข้าไปในร้านขนมเค้ก ช่างตัดเย็บกระเป๋าสำหรับใส่หัวใจ เสื้อกาวน์มีความลับซุกซ่อนไว้ ลมหายใจสุดท้ายของเสือเบงกอลในพิพิธภัณฑ์แห่งการทรมาน กลิ่นความตายยังฝังตัวอยู่ทั่วไปในเมืองที่มีหอนาฬิกา Revenge : สิบเอ็ดเรื่องสั้นแนว Short Story Cycle ทุกเรื่องให้บรรยากาศราวกับอ่านในห้องดับจิต ขอต้อนรับสู่โลกมืดมิดและบิดเบี้ยว ที่จะรบกวนจิตใจของคุณไปอีกนาน

Ten zbiór opowiadań to druga wydana przez Wydawnictwo Tajfuny książka Yōko Ogawy, autorki Ukochanego równania profesora. Ale tym razem nie jest to ciepła, kameralna opowieść, a wybebeszająca emocjonalnie jazda bez trzymanki. Grobowa cisza, żałobny zgiełk w tłumaczeniu Anny Karpiuk to przejmujące grozą opowiadania o tęsknocie, zazdrości i śmierci. Trzynaście powiązanych ze sobą opowieści, które wciągają nas w spiralę świata, z którego trudno uciec. Historia, która zaczyna się niewinnie – od słonecznego dnia i tortu z truskawkami, zabierze nas do pracowni kaletnika, szyjącego torbę na ludzkie serce, do ogródka pełnego marchewek w kształcie ludzkich dłoni i do muzeum tortur. Grobowa cisza, żałoby zgiełk to powieść szkatułkowa, która zachwyca tym bardziej, im głębiej zaglądamy do misternej szkatuły, w której autorka układa swoje przerażająco piękne opowieści. Wystarczy tylko uchylić wieczko...

He is a brilliant math Professor with a peculiar problem--ever since a traumatic head injury, he has lived with only eighty minutes of short-term memory. She is an astute young Housekeeper, with a ten-year-old son, who is hired to care for him. And every morning, as the Professor and the Housekeeper are introduced to each other anew, a strange and beautiful relationship blossoms between them. Though he cannot hold memories for long (his brain is like a tape that begins to erase itself every eighty minutes), the Professor’s mind is still alive with elegant equations from the past. And the numbers, in all of their articulate order, reveal a sheltering and poetic world to both the Housekeeper and her young son. The Professor is capable of discovering connections between the simplest of quantities--like the Housekeeper’s shoe size--and the universe at large, drawing their lives ever closer and more profoundly together, even as his memory slips away. The Housekeeper and the Professor is an enchanting story about what it means to live in the present, and about the curious equations that can create a family.