Stefan Zweig

  The post-office girl is Christine, who looks after her ailing mother and toils in a provincial Austrian post office in the years just after the Great War. One afternoon, as she is dozing among the official forms and stamps, a telegraph arrives addressed to her. It is from her rich aunt, who lives in America and writes requesting that Christine join her and her husband in a Swiss Alpine resort. After a dizzying train ride, Christine finds herself at the top of the world, enjoying a life of privilege that she had never imagined. But Christine’s aunt drops her as abruptly as she picked her up, and soon the young woman is back at the provincial post office, consumed with disappointment and bitterness. Then she meets Ferdinand, a wounded but eloquent war veteran who is able to give voice to the disaffection of his generation. Christine’s and Ferdinand’s lives spiral downward, before Ferdinand comes up with a plan which will be either their salvation or their doom. Never before published in English, this extraordinary book is an unexpected and haunting foray into noir fiction by one of the masters of the psychological novel.

The World of Yesterday, mailed to his publisher a few days before Stefan Zweig took his life in 1942, has become a classic of the memoir genre. Originally titled “Three Lives,” the memoir describes Vienna of the late Austro-Hungarian Empire, the world between the two world wars and the Hitler years. Translated from the German by Benjamin W. Huebsch and Helmut Ripperger; with an introduction by Harry Zohn, 34 illustrations, a chronology of Stefan Zweig’s life and a new bibliography, by Randolph Klawiter, of works by and about Stefan Zweig in English. “The best single memoir of Old Vienna by any of the city’s native artists.” — Clive James “A book that should be read by anyone who is even slightly interested in the creative imagination and the intellectual life, the brute force of history upon individual lives, the possibility of culture and, quite simply, what it meant to be alive between 1881 and 1942.” — The Guardian “It is not so much a memoir of a life as it is the memento of an age.” — The New Republic

This biography of the man Stefan Zweig viewed as "the most perfect Machiavelli of modern times" was written in 1929, before the full impact of Nazism and Stalinism was understood. In this gripping case study of ruthlessness, political opportunism, intrigue, and betrayal, Zweig portrays Minister of Police Joseph Fouché (1759-1820), a "thoroughly amoral personality" whose only goal was political survival and the exercise of power.Zweig traces Fouché's career, beginning with his stint as a math and physics teacher in provincial Catholic schools and evolving into a moderate and then radical legislator. Fouché cultivated every political movement du jour, holding no convictions of his own. After preaching clemency for Louis XVI, Fouché voted to send the King to the guillotine. After writing "the first communist manifesto of modern times" he became a multi-millionaire. He led the brutal repression of an anti-revolutionary movement, earning him the nickname "le mitrailleur (butcher) de Lyon". After serving Robespierre, Fouché engineered his overthrow and rose to Minister of Police under the Directory, which he then helped to overthrow before putting his network of informants in Napoleon’s service as his Minister of Police. After turning against the Emperor, Fouché served the new King Louis XVIII – whose brother he had helped send to the guillotine. Thus, Fouché served the Revolution, the Directory, the First Empire and the Restoration.

In Twenty-four Hours in the Life of a Woman , the dramatic disappearance of the wife of a wealthy businessman from a small hotel on the French Riviera prompts a distinguished English widow to recount her fleeting encounter with a young aristocrat many years before in Monte Carlo. In The Royal Game, a tantalizing encounter takes place between the reigning world chess champion and an unknown passenger on a cruise ship bound for Buenos Aires. The stranger's diffident manner masks his extraordinary ability to challenge the grand master in a game of chess but also conceals his dark and damaged past, the horror of which emerges as the game unfolds.

For the insatiably curious Zweig, travel was both a necessary cultural education and a personal balm for the depression he experienced when rooted in one place for too long. He spent much of his life weaving between the countries of Central Europe, visiting authors and friends and exploring the continent in the heyday of international rail travel. Representing a lifetime’s observations, this collection poignantly presents Zweig’s deep-rooted sentiments about the beauty and lasting cultural importance of the Europe he loved.

A doctor in the Dutch East Indies torn between his medical duty to help and his own mixed emotions; a middle-aged maidservant whose devotion to her master leads her to commit a terrible act; a hotel waiter whose love for an unapproachable aristocratic beauty culminates in an almost lyrical death, and a prisoner-of-war longing to be home again in Russia. In these four stories, Stefan Zweig shows his gift for the acute analysis of emotional dilemmas. His four tragic and moving cameos of the human condition are played out against cosmopolitan and colonial backgrounds in the first half of the twentieth century.

"Вчерашний мир" - последняя книга Стефана Цвейга, исповедь-завещание знаменитого австрийского писателя, созданное в самый разгар Второй Мировой войны в изгнании. Помимо широкой панорамы общественной и культурной жизни Европы первой половины ХХ века, читатель найдет в ней размышления автора о причинах и подоплеке грандиозной человеческой катастрофы, а также, не смотря ни на что, искреннюю надежду и веру в конечную победу разума, добра и гуманизма. "Вчерашнему миру", названному Томасом Манном великой книгой, потребовались многие годы, прежде чем она достигла немецких читателей. Путь этой книги к русскому читателю оказался гораздо сложнее и занял в общей сложности пять десятилетий. В настоящем издании впервые на русском языке публикуется автобиография переводчика Геннадия Ефимовича Кагана "Вчерашний мир сегодня", увлекательная повесть о жизни, странным образом перекликающейся с книгой Стефана Цвейга, над переводом которой Геннадий Ефимович работал не один год и ещё больше времени пытался его опубликовать на территории СССР.

Самобытный, сильный и искренний талант австрийского писателя Стефана Цвейга (1881–1942) давно завоевал признание и любовь читательской аудитории. Интерес к его лучшим произведениям с годами не ослабевает, а напротив, неуклонно растет, и это свидетельствует о том, что Цвейгу удалось внести свой, весьма значительный вклад в сложную и богатую художественными открытиями литературу XX века. Рассказчик плывет на большом океанском пароходе из Нью-Йорка в Буэнос-Айрес, на борту он узнает, что вместе с ним в Буэнос-Айрес отправляется Мирко Чентович – чемпион мира по шахматам... Читателю нет необходимости даже знать, как ходят фигуры. Ему предлагается окунуться в мир вечной игры - ее историю, психологию, философию... Он ощутит аромат различных эпох...

A obra publicada pela primeira vez em 1941 tornou-se rapidamente um clássico. Brasil, um país do futuro é um grande retrato do país sob a ótica de um estrangeiro que passou seus últimos anos de vida no Rio de Janeiro. Stefan Zweig e sua segunda mulher, Lotte, escolheram o Brasil como refúgio às atrocidades que eram cometidas na Europa durante a Segunda Guerra Mundial. Porém, neste período, Zweig não abandonou a escrita. Pelo contrário, foi na casa de Petrópolis que finalizou sua autobiografia (O mundo que eu vi) e escreveu este que, de acordo com Alberto Dines, “é o mais famoso de todos os textos que se escreveram sobre o Brasil”. Resultado de uma extensa pesquisa aliada ao olhar crítico de Zweig, Brasil, um país do futuro é uma obra que surpreende os leitores contemporâneos pela riqueza dos temas abordados. De fato, algumas das previsões feitas por Zweig não se concretizaram, mas o livro não se trata apenas disso. Zweig pensa no futuro analisando o que vê e o que sente do contato com o povo brasileiro. No capítulo “Olhar sobre São Paulo”, por exemplo, reflete que “para representar a cidade de São Paulo seria preciso ser um pintor. Para descrever São Paulo, um estatístico ou um economista (...), pois não é o passado ou o presente que tornam São Paulo uma cidade tão fascinante, e sim o seu crescimento e o seu porvir, a rapidez de sua transformação, vistos em câmera lenta.” Zweig conduz o leitor a passeios pela Bahia, pelo Recife, pelos morros do Rio de Janeiro, observa hábitos da cultura brasileira que se destacam aos olhos estrangeiros, como o simples fato de sempre haver um café fresco para receber um visitante. Além desses dados pitorescos, o autor se aprofunda em uma análise sobre a história e a economia brasileiras, fazendo com que este livro seja, ao mesmo tempo, um documento histórico, uma crônica, um registro de impressões escrito pelas mãos de um célebre autor europeu que se impressionou e se emocionou com o que viu.

The great Austrian writer Stefan Zweig was a master anatomist of the deceitful heart, and Beware of Pity, the only novel he published during his lifetime, uncovers the seed of selfishness within even the finest of feelings. Hofmiller, an Austro-Hungarian cavalry officer stationed at the edge of the empire, is invited to a party at the home of a rich local landowner, a world away from the dreary routine of his barracks. The surroundings are glamorous, wine flows freely, and the exhilarated young Hofmiller asks his host's lovely daughter for a dance, only to discover that sickness has left her painfully crippled. It is a minor blunder, yet one that will go on to destroy his life, as pity and guilt gradually implicate him in a well-meaning but tragically wrongheaded plot to restore the unhappy invalid to health. "Stefan Zweig was a dark and unorthodox artist; it's good to have him back." —Salman Rushdie

The Royal Game crackles with suspense; it is the story of a man who outwits the Gestapo and finds the courage to go on living. Whilst in prison, he finds sanctuary in "imaginary" chess, but later on engages in a confrontation with the chess prodigy of the day.

A deep study of the uneasy heart by one of the masters of the psychological novel, Journey into the Past, published here for the first time in America, is a novella that was found among Zweig’s papers after his death. Investigating the strange ways in which love, in spite of everything - time, war, betrayal - can last, Zweig tells the story of Ludwig, an ambitious young man from a modest background who falls in love with the wife of his rich employer. His love is returned, and the couple vow to live together, but then Ludwig is dispatched on business to Mexico, and while he is there the First World War breaks out. With travel and even communication across the Atlantic now shut down, Ludwig makes a new life in the New World. Years later, however, he returns to Germany to find his beloved a widow and their mutual attraction as strong as ever. But is it possible for love to survive precisely as the impossible?

İntihar, Stefan Zweig'ın zihnini gençlik yıllarından beri meşgul eden bir kavramdı. Yaşamanın bir anlamı kalmadığını anladığı anda yaşamına kendi eliyle son verebileceğini daha üniversite yıllarında söylemişti. İlk evliliği sırasında karısı Friderike'yi kendisiyle birlikte intihar etmesi için zorlayan, sonra bu düşüncesinden vazgeçen Stefan Zweig, yıllar sonra, İkinci Dünya Savaşı sırasında, ikinci karısıyla birlikte yaşamına son verdi. Yazar, önceki intihar girişimlerinden vazgeçmiş olsa da korkularını, romanlarındaki ve öykülerindeki kahramanlara yaşatıyor. Amok Koşucusu'nda yer alan öykülerin ortak izleği de intihar. Kendi yaşamından ya da tarihteki gerçek kişilerin yaşamlarından kesitler katarak yazdığı bu öykülerde Stefan Zweig'ın duyarlı kişiliğini, olağanüstü gözlem gücünü olduğu gibi sayfalara yansıttığını görüyoruz. Yazdığı öykülerin en başarılı örneklerinin yer aldığı bu kitapta, bir uzun öykü olan Amok Koşucusu bir başyapıt. İnsanı en güçsüz, en savunmasız yönleriyle ele alıp, insan ruhunun en derin katmanlarına inmeyi bilen, bütün bunları son derece canlı, ayrıntılı, çok yönlü bir anlatımla kaleme alabilen, okuru gerçekten etkileyebilen bir yazar Stefan Zweig. Yazdıklarının üzerinden bunca yıl geçmiş olmasına karşın, öykülerinin, romanlarının bugünkü kuşaklar tarafından da aynı ilgiyle okunması, onun kalıcı bir yazar olduğunun en büyük kanıtı. Amok Koşucusu'nun bu yeni çevirisinde, daha önceki basımda yer almayan öyküler de bulunuyor.

in12. Broché. 125 pages.

En esta breve novela, Zweig nos habla de los celos con su habitual maestría: elusivo, con la virtud de la intriga irresuelta, ahonda en el dolor y el desamparo que produce el sentirnos sustituidos en los afectos de nuestras personas queridas por un tercero que, cuanto menos, tiene los mismos derechos que nosotros. La rabia y la violencia pueden conducir a una venganza que agravará, si cabe aún más, nuestra orfandad.

«—¿Usted no encuentra, pues, odioso, despreciable, que una mujer abandone a su marido y a sus hijas para seguir a un hombre cualquiera, del que nada sabe, ni siquiera si es digno de su amor? ¿Puede usted realmente excusar una conducta tan atolondrada y liviana en una mujer que, además, no es ya una jovencita y que siquiera por amor a sus hijas hubiese debido preocuparse de su propia dignidad?»

Ce recueil de six nouvelles (1935) illustre le génie de l'observation de Zweig, son sens magistral de la psychologie. Zweig voulait "résumer le destin d'un individu dans un minimum d'espace et donner dans une nouvelle la substance d'un livre".

Scandale dans une pension de famille « comme il faut », sur la Côte d'Azur du début du siècle : Mme Henriette, la femme d'un des clients, s'est enfuie avec un jeune homme qui pourtant n'avait passé là qu'une journée... Seul le narrateur tente de comprendre cette « créature sans moralité », avec l'aide inattendue d'une vieille dame anglaise très distinguée, qui lui expliquera quels feux mal éteints cette aventure a ranimés chez elle. Ce récit d'une passion foudroyante, bref et aigu comme les affectionnait l'auteur d'Amok et du Joueur d'échecs, est une de ses plus incontestables réussites.

Portuguese explorer Ferdinand Magellan (1480-1521), the first to circumnavigate the globe, sailed on behalf of the Spanish monarch from the Atlantic to the Pacific Ocean, and discovered the straights that now bear his name and the Philippines. “Magellan is written in a tone of astonished wonder... a persuasive and crisp portrait of Magellan... Stefan Zweig brings the story of Magellan to life.” — Charles Poore, The New York Times “[A]n extremely well-written narrative, fired by a keen sense of justice, and with its dramatic and emotional qualities well sustained... [Zweig’s] own passion for his subject carries the story well.” — R. L. Duffus, The New York Times “A superb piece of reconstruction, intensely interesting first as a record of one of the greatest achievements in human history, and second, as a live picture of a tragic figure, Magellan, lonely and misunderstood and cheated at the end of the reward in recognition of the stupendous and courageous task he had envisioned and achieved. Fascinating reading, and enlightening as a minutely detailed picture of the problems faced and met, from the first step to the last. A book which will last...” — Kirkus Review “Zweig’s story opens with a fascinating chapter on spices. He explains the reasons for Magellan’s sailing under a Spanish flag after a youth spent in the service of Portugal. Such matters as the making of Magellan’s will, the absurd circumstances of his death, the reception of the 18 who returned, the corruption at court, are told in the light of present-day psychology and with an understanding of human nature that makes this tale of an adventurer excellent and provocative reading.” — The English Journal “Zweig’s accumulated historical and cultural studies, whether in essay or monograph form, remain a body of achievement almost too impressive to take in... Full-sized books on Marie-Antoinette, Mary Stuart, and Magellan were international best sellers.” — Clive James, Cultural Amnesia

En esta historia, tan pícara como moral, a pesar de la advertencia del autor, nos habla Zweig de la idea del doble, en este caso representado por dos hermanas: Sophia (la razón) y Helena (la pasión). Ambas compiten por recuperar, cada una a su manera, el esplendor perdido de su familia. Una, a través de la virtud; la otra, a través de la pasión. Pero ¡cuán delgada es la línea que separa la templanza de la voluptuosidad! Precisamente esto es lo que Helena pretende averiguar cuando pone a prueba a su hermana, sin sospechar el sorprendente final que el destino le depara.

Erika Ewald es una muchacha vienesa soñadora, con alma de artista, que enseña piano y que lleva una existencia rutinaria, sin secretos ni sorpresas, a no ser por los momentos que pasa con un joven violinista con quien comparte la pasión por la música. En El amor de Erika Ewald Zweig describe magistralmente las sutilezas de esta relación—una nueva "educación sentimental"—, con una mirada irónica y siempre atenta al juego de paradojas tensadas entre una vida que discurre anodina y la fuerza de unos sueños frustrados por el peso de la realidad.

Alternate cover edition of ISBN 9783596215225 »Das Unwahrscheinliche hatte sich ereignet, der Weltmeister, der Champion zahlloser Turniere hatte die Fahne gestrichen vor einem Unbekannten, einem Manne, der zwanzig oder fünfundzwanzig Jahre kein Schachbrett angerührt. Unser Freund, der Anonymus, der Ignotus, hatte den stärksten Schachspieler der Erde in offenem Kampfe besiegt!« Das Erstaunen ist groß, als der unscheinbare Dr. B., österreichischer Emigrant auf einem Passagierdampfer von New York nach Buenos Aires, eher zufällig gegen den amtierenden Schachweltmeister Mirko Czentovic antritt und seinen mechanisch routinierten Gegner mit verspielter Leichtigkeit besiegt. Doch das Schachspiel fördert Erinnerungen an den Terror seiner Inhaftierung im Nationalsozialismus zutage und reißt eine seelische Wunde wieder auf, die erneut Dr. B.s geistige Gesundheit bedroht.

«Sólo quiero hablar contigo, decírtelo todo por primera vez. Tendrías que conocer toda mi vida, que siempre fue la tuya aunque nunca lo supiste. Pero sólo tú conocerás mi secreto, cuando esté muerta y ya no tengas que darme una respuesta; cuando esto que ahora me sacude con escalofríos sea de verdad el final. En el caso de que siguiera viviendo, rompería esta carta y continuaría en silencio, igual que siempre. Si sostienes esta carta en tus manos, sabrás que una muerta te está explicando aquí su vida, una vida que fue siempre la tuya desde la primera hasta la última hora.»

'... a human being, an intellectual human being who constantly bends the entire force of his mind on the ridiculous task of forcing a wooden king into the corner of a wooden board, and does it without going mad!'A group of passengers on a cruise ship challenge the world chess champion to a match. At first, they crumble, until they are helped by whispered advice from a stranger in the crowd - a man who will risk everything to win. Stefan Zweig's acclaimed novella Chess is a disturbing, intensely dramatic depiction of obsession and the price of genius.

Stefan's Zweig's Letter from an Unknown Woman and other stories contains a new translation by the award-winning Anthea Bell of one of his most celebrated novellas, Letter from an Unknown Woman , the inspiration for a classic 1948 Hollywood film by Max Ophüls, as well as three new stories, appearing in English for the first time. A famous author receives a letter on his forty-first birthday. He doesn't know the sender, but still the letter concerns him intimately. Its story is earnest, even piteous: the story of a life lived in service to an unannounced, unnoticed love. In the other stories in this collection, a young man mistakes the girl he loves for her sister; two erstwhile lovers meet after an age spent apart; and a married woman repays a debt of gratitude. All four tales, newly translated by the award-winning Anthea Bell, are among Zweig's most celebrated and compelling work-expertly paced, laced with empathy and an unwaveringly acute sense of psychological detail.

'I had never heard of Zweig until six or seven years ago, as all the books began to come back into print, and I more or less by chance bought a copy of Beware of Pity. I immediately loved this book, his one, big, great novel-and suddenly there were dozens more in front of me waiting to read.' Wes Anderson The Society of the Crossed Keys contains Wes Anderson's selections from the writings of the great Austrian author Stefan Zweig, whose life and work inspired The Grand Budapest Hotel. A CONVERSATION WITH WES ANDERSON Wes Anderson discusses Zweig's life and work with Zweig biographer George Prochnik. THE WORLD OF YESTERDAY Selected extracts from Zweig's memoir, The World of Yesterday, an unrivalled evocation of bygone Europe. BEWARE OF PITY An extract from Zweig's only novel, a devastating depiction of the torment of the betrayal of both honour and love. TWENTY-FOUR HOURS IN THE LIFE OF A WOMAN One of Stefan Zweig's best-loved stories in full-a passionate tale of gambling, love and death, played out against the stylish backdrop of the French Riviera in the 1920s. 'The World of Yesterday is one of the greatest memoirs of the twentieth century, as perfect in its evocation of the world Zweig loved, as it is in its portrayal of how that world was destroyed.' -- David Hare 'Beware of Pity is the most exciting book I have ever read...a feverish, fascinating novel' -- Antony Beevor 'One of the joys of recent years is the translation into English of Stefan Zweig's stories.'--Edmund de Waal, author of The Hare with the Amber Eyes Stefan Zweig was born in 1881 in Vienna. He studied in Berlin and Vienna and between the wars was an international bestselling author. With the rise of Nazism, he left Austria, and lived in London, Bath, New York and Brazil, where in 1942 he and his wife were found dead in an apparent double death by suicide. Wes Anderson's films include Bottle Rocket, Rushmore, The Royal Tenenbaums, The Life Aquatic, The Darjeeling Limited, Fantastic Mr Fox, and Moonrise Kingdom. He directed and wrote the screenplay for The Grand Budapest Hotel. Translated by Anthea Bell Cover illustration by Nathan Burton 272 pp Published 13/03/2014 ISBN 9781782271079 B-Format Paperback

Erasmus din Rotterdam a fost unul dintre cei mai mari cărturari ai secolelor XV-XVI. Cunoştinţele sale vaste şi credinţa neclintită în Dumnezeu şi în oameni i-au adus admiraţia şi respectul întregii Europe. Din această ipostază a avut de două ori şansa să contribuie decisiv la un drum european unitar, mai luminos, însă de fiecare dată firea lui sensibilă şi nehotărîtă l-a făcut să rateze momentul prielnic, iar bătrînul continent a căzut pradă unuia dintre cele mai sîngeroase războaie religioase. Stefan Zweig îl prezintă pe acest mare om de cultură, care a lăsat moştenire nu doar opere remarcabile, ci şi idei şi concepte aplicabile şi în zilele noastre, în contrast cu adversarul său, Martin Luther, cel care iniţial l-a venerat, apoi a fost cauza declinului lui Erasmus şi artizanul confruntării dintre Biserica Catolică şi cei care doreau Reforma. O carte despre parcursul unui om genial, despre disputele şi frămîntările lui, dar şi despre lupta dintre pană şi spadă şi tragicul triumf al pasiunii asupra raţiunii.

Protagonista povestirii Frica, Irene, frumoasa sotie a unui avocat prosper, gaseste viata plictisitoare, simte ca nu-i mai aduce nimic bun, iar asta o impinge sa-si caute ocupatii noi. Intr-o zi cunoaste un tinar pianist cu care intra intr-o relatie ferita de indiscretiile lumii si indepartata de caldura cuminte a familiei. Legatura clandestina o ajuta sa se regaseasca intr-o alta fiinta, ii da sperante noi, o face sa se simta mai vie ca niciodata… Pina intr-o zi cind, iesind de la iubitul ei, intilneste o femeie ciudata. Din acel moment neasteptat, mica aventura salvatoare, toate planurile ascunse se topesc, iar teama se insinueaza in linistea fiecarei zile. Neasteptata este si clipa cind un scriitor de succes, personajul-cititor din Scrisoare de la o necunoscuta, primeste un plic de la o admiratoare pe care nu tine minte s-o fi intilnit. Parcurge lungul mesaj si afla ca femeia care-i scrie si care il iubise in taina inca din copilarie a facut sacrificii de neimaginat ca sa-i poata fi in preajma, ca intr-o buna zi, fara sa-i spuna nimic despre pasiunea ei, au impartit intii citeva pahare de vin, apoi placerea unei nopti din care dupa noua luni s-a nascut un copil. Povestea propriei vieti zugravite de admiratoarea necunoscuta se sfirseste la citiva ani dupa teribila epidemie de gripa din 1918 si culmineaza cu un sacrificiu pe care el, fara sa stie, fara sa fi avut macar de ales, l-a provocat. „Zweig a pus la punct o metoda literara si psihologica remarcabila, pe care Frica o exemplifica fara cusur. Stralucirea si stranietatea ei lasa in mintea cititorului o impresie de nesters.“ (Salman Rushdie) „Stefan Zweig apartine sirului de maestri ai povestirii carora le datoreaza propria formare: Maupassant, Turgheniev si Cehov… El iubeste imperfectiunile, aspiratiile si frustrarile personajelor sale, barbati sau femei, pe care le analizeaza cu afectiune si intelegere.“ (Paul Bailey)

Evoluţia Europei între 1895 şi 1941, într-una din cele mai importante cărţi-document ale epocii noastre „Lumea de ieri“ este Viena şi Europa de dinaintea Primului Război Mondial: o lume sigură, stabilă şi armonioasă, unde libertatea de spirit domnea neştirbită. Lumea în care s-a născut şi a început să scrie, cunoscând celebritatea, Stefan Zweig, în care el a călătorit, s-a îndrăgostit de cultura franceză, a legat mari prietenii intelectuale. Odată cu catastrofa din 1914, lumea aceasta dispare treptat: tronurile se prăbuşesc, ideile se tulbură, o întreagă civilizaţie începe să se scufunde, pentru ca, odată cu venirea lui Hitler la putere, să fie înghiţită de barbaria nazistă. Presărată cu întâmplări pitoreşti şi poveşti dramatice, populată de personaje celebre ale timpului – Hugo von Hofmannsthal, Rilke, Emile Verhaeren, Romain Rolland, Rodin, Richard Strauss, Tolstoi, Gorki, Benedetto Croce, Bernard Shaw, H.G. Wells, Freud etc. –, plină de farmec şi culoare, cartea lui Zweig exprimă totodată sensul unei vieţi, semnificaţia unei misiuni de scriitor, a unui ideal intelectual. Un ideal care, cel puţin pentru autor – acesta s-a sinucis în 1942, la scurta vreme dupa ce şi-a încheiat cartea –, a devenit absurd în lumea cea nouă, în lumea de azi. „Când încerc să găsesc o caracterizare succintă pentru anii dinaintea Primului Război Mondial, ani în care am devenit matur, mi se pare că formula cea mai pregnantă ce li se poate aplica este aceea de vârstă de aur a statorniciei. În aproape milenara noastră monarhie austriacă, totul părea să se sprijine pe temelii de granit, statul însuşi fiind chezăşia supremă a acestei trăinicii. [...] Fiecare ştia ce are şi ce i se cuvine, ce este permis şi ce nu. Toate îşi aveau o normă, o măsură şi o pondere precisă. [...] Se trăia bine, se trăia uşor şi fără griji în acea Vienă de altădată. [...] Ura care contrapune o ţară altei ţări, un popor altui popor, un grup altui grup încă nu ţâşnea zilnic din gazete, nu dezbina oamenii şi naţiunile; acel instinct de turmă şi de gloată încă nu devenise atât de monstruos cum e în viaţa publică de azi; libertatea de mişcare a individului trecea drept o condiţie firească a existenţei, lucru ce abia se mai poate concepe astăzi; toleranţa nu era dispreţuită cum e astăzi, ca un semn de slăbiciune şi lipsă de fermitate, ci se afla la loc de cinste ca o forţă etică.“ — STEFAN ZWEIG Pe copertă: Viena la 1900, Photoglob AG, Zürich, Switzerland or Detroit Publishing Company, Detroit, Michigan

An epic chess match on a transatlantic liner unearths a story of persecution and obsession. One of the most perfectly gripping novellas from a master of the form, Stefan Zweig. Chess world champion Mirko Czentovic is travelling on an ocean liner to Buenos Aires. Dull-witted in all but chess, he entertains himself on board by allowing others to challenge him in the game, before beating each of them and taking their money. But there is another passenger with a passion for chess: Dr B, previously driven to insanity during Nazi imprisonment by the chess games in his imagination. But in agreeing to take on Czentovic, what price will Dr B ultimately pay? A moving portrait of one man's madness, A Chess Story is a searing examination of the power of the mind and the evil it can do. "The rediscovery of this extraordinary writer could well be on a par with last year's refinding of the long-lost Stoner, by John Williams, and which similarly could pluck his name out of a dusty obscurity." - Simon Winchester, Telegraph "Perhaps the best chess story ever written, perhaps the best about any game. Never mind that you may have never moved a pawn to King four; the story will grip you." - Economist "His great achievement in short form" - The Times A staunch pacifist after his time in the Ministry of War during the First World War, Stefan Zweig was, at his peak, one of the bestselling and most widely acclaimed authors in the world. Following Hitler's rise to power, he and his second wife fled Austria; first to England, then to America, and finally, in 1940, they travelled together to Brazil, where the couple took an overdose and died. Much of his work is available from Pushkin Press.

Chess Story, also known as The Royal Game, is the Austrian master Stefan Zweig's final achievement, completed in Brazilian exile and sent off to his American publisher only days before his suicide in 1942. It is the only story in which Zweig looks at Nazism, and he does so with characteristic emphasis on the psychological. Travelers by ship from New York to Buenos Aires find that on board with them is the world champion of chess, an arrogant and unfriendly man. They come together to try their skills against him and are soundly defeated. Then a mysterious passenger steps forward to advise them and their fortunes change. How he came to possess his extraordinary grasp of the game of chess and at what cost lie at the heart of Zweig's story. This new translation of Chess Story brings out the work's unusual mixture of high suspense and poignant reflection.

Life at the court of Louis XVI and Marie Antoinette has long captivated readers, drawn by accounts of the intrigues and pageantry that came to such a sudden and unexpected end. Stefan Zweig's Marie Antoinette: The Portrait of an Average Woman is a dramatic account of the guillotine's most famous victim, from the time when as a fourteen-year-old she took Versailles by storm, to her frustrations with her aloof husband, her passionate love affair with the Swedish Count von Fersen, and ultimately to the chaos of the French Revolution and the savagery of the Terror. An impassioned narrative, Zweig's biography focuses on the human emotions of the participants and victims of the French Revolution, making it both an engrossingly compelling read and a sweeping and informative history.

Última obra de Stefan Zweig, "O livro do xadrez" foi escrito durante seu exílio no Brasil e enviado ao editor americano poucos dias antes do suicídio do autor, em 1942. Essa novela é também o único texto em que o escritor austríaco de origem judaica aborda diretamente o tema do nazismo, por meio de sua mirada psicológica característica. A bordo de um navio que deixa Nova York com destino a Buenos Aires, o narrador descobre que entre os passageiros encontra-se Mirko Czentovic, campeão mundial de xadrez, homem arrogante e pouco sociável que parece ter no jogo o único meio de se relacionar com os outros. A curiosidade com essa figura reservada e a competitividade natural entre homens conspiram para que em poucos dias de viagem se dê o embate entre o enxadrista e um exército de diletantes orgulhosos, empenhados em derrotar o grande mestre ― que vence sucessivas partidas sem esforço. Até que entra em cena uma figura inesperada. Como um sujeito discreto e de passado obscuro, que diz nunca ter tocado num tabuleiro de xadrez, é capaz de dominar as nuances do jogo, e a que custo ele foi introduzido às artes da estratégia, são o coração dessa história, que já recebeu duas adaptações para o cinema e inspirou inúmeras peças de teatro e até uma ópera. As vicissitudes do século 20, a experiência do confinamento e a salvação pelo esporte se entrelaçam nestas páginas como só a grande literatura é capaz de fazer.

Un afamado y mujeriego escritor no reconoce la caligrafía de la carta que recibe una mañana. Para su sorpresa, la remitente es una mujer desesperada dispuesta a declararle antes de morir su amor secreto, y casi obsesivo, escondido durante muchos años. En el segundo relato, una mujer poco agraciada descubre una oculta fascinación por el hombre al que sirve.

En esta verdadera obra maestra, Stefan Zweig nos deleita con la narración de algunos momentos decisivos que han marcado el devenir de la historia y que nos ayudan a comprender nuestro presente. Personajes como Cicerón, Dostoyevski o Napoleón se enfrentan a las adversidades y toman decisiones sublimes sin las que nuestro mundo sería diferente. Momentos estelares de la humanidad aúna un estilo dotado de una belleza deslumbrante con reflexiones profundas que nos muestran a un gran conocedor de la naturaleza humana y uno de los grandes escritores del siglo XX.

Amor, angustia y traición en una de las historias más tensas de Stefan Zweig, el maestro de la novela corta Irene es una mujer burguesa, acomodada y aburrida. En ese estado de apatía se encuentra cuando, durante una de esas veladas sociales que son su único entretenimiento, conoce a un joven pianista que se convierte en su amante. Sin embargo, visitarlo a escondidas se transforma pronto en una parte más de su rutina... hasta que una astuta y amenazadora mujer descubre su infidelidad y empieza a extorsionarla a cambio de su silencio. Desde ese momento, el tedioso día a día de Irene se convierte en una vida de secretos y miedo que no sabe durante cuánto tiempo podrá soportar.

Un crucero que cubre la ruta de Nueva York a Buenos Aires es el escenario de una singular partida de ajedrez. El arrogante campeón del mundo, que acude a la capital argentina a defender su título, se enfrenta a un pomposo millonario escocés y al narrador de la historia. Al unirse un misterioso pasajero cuyo juego maravilla a todos los contendientes, sobreviene uno de los giros argumentales más estremecedores de la historia de la literatura. "Novela de ajedrez" es la obra póstuma de Stefan Zweig, un tremendo pero fascinante alegato contra el horror nazi que retrata con suma delicadeza los sentimientos y la naturaleza humana.

Escrito en 1929, Mendel el de los libros narra la trágica historia de un excéntrico librero de viejo que pasa sus días sentado siempre a la misma mesa en uno de los muchos cafés de la ciudad de Viena. Con su memoria enciclopédica, el inmigrante judío ruso no sólo es tolerado, sino querido y admirado por el dueño del café Gluck y por la culta clientela que requiere sus servicios. Sin embargo, en 1915 Jakob Mendel es enviado a un campo de concentración, acusado injustamente de colaborar con los enemigos del Imperio astrohúngaro. Un breve y brillante relato sobre la exclusión en la Europa de la primera mitad del siglo XX.

Éste es probablemente el libro más famoso de Stefan Zweig. En él lleva a su cima el arte de la miniatura histórica y literaria. Muy variados son los acontecimientos que reúne bajo el título de Momentos estelares: el ocaso del imperio de Oriente, en el que la caída de Constantinopla a manos de los turcos en 1453 adquiere su signo más visible; el nacimiento de El Mesías de Händel en 1741; la derrota de Napoleón en 1815; el indulto de Dostoievski momentos antes de su ejecución en 1849; el viaje de Lenin hacia Rusia en 1917... «Cada uno de estos momentos estelares—escribe Stefan Zweig con acierto—marca un rumbo durante décadas y siglos», de manera que podemos ver en ellos unos puntos clave de inflexión de la historia, que leemos en estas catorce miniaturas históricas con la fascinación que siempre nos produce Zweig.

Un écrivain viennois apprend en lisant son courrier qu’une femme l’aime en secret d’un amour absolu depuis des années… Une nuit, un voyageur rencontre dans un bar un homme autrefois dominateur, aujourd’hui humilié par une fille à matelots… Ces deux nouvelles publiées en 1922 témoignent de l’art de Stefan Zweig pour dépeindre les tourments de l’amour non partagé, la passion qui brûle les cœurs et détruit les vies…

La storia di un uomo che forse non ha letto tutti i libri, ma che tutti li conosce. Il sovrano di un mondo parallelo – un mondo di carta.

Stefan Zweig scrisse "Novella degli scacchi" nel 1941, pochi mesi prima di suicidarsi, insieme con la seconda moglie, nella città brasiliana di Petropolis, il 22 febbraio 1942. La notizia della sua morte fu soffocata da quelle provenienti dai fronti di guerra e così anche la sua ultima, disperata protesta, non fu che un flebile grido, quasi inudibile nel frastuono di quegli anni. Nella "Novella degli scacchi" lo stato d'animo di abbandono, di infinita stanchezza, di rinuncia alla lotta, è prefigurato nella sconfitta di colui che rappresenta la sensibilità, l'intelligenza, la cultura per opera di un semianalfabeta, ottuso uomo-robot. E, a rendere ancora più crudele la disfatta dello spirito, Zweig scelse come terreno dello scontro una scacchiera.

Qui est cet inconnu capable d'en remontrer au grand Czentovic, le champion mondial des échecs, véritable prodige aussi fruste qu'antipathique? Peut-on croire, comme il l'affirme, qu'il n'a pas joué depuis plus de vingt ans? Voilà un mystère que les passagers oisifs de ce paquebot de luxe aimeraient bien percer. Le narrateur y parviendra. Les circonstances dans lesquelles l'inconnu a acquis cette science sont terribles. Elles nous reportent aux expérimentations nazies sur les effets de l'isolement absolu, lorsque, aux frontières de la folie, entre deux interrogatoires, le cerveau humain parvient à déployer ses facultés les plus étranges. Une fable inquiétante, fantastique, qui, comme le dit le personnage avec une ironie douloureuse, "pourrait servir d'illustration à la charmante époque où nous vivons".

"Nella casa di Petrópolis, poche ore prima di ingerire insieme alla giovane moglie una dose letale di Veronal, (Zweig) affranca le sue ultime lettere e scrive in tedesco una Declaracào datata 22 febbraio 1942. Il giorno prima aveva provveduto a inviare ai suoi editori e traduttori a New York e a Buenos Aires tre dattiloscritti della Schachnovelle. [...] L'"umanista in ritardo e fuori tempo" Stefan Zweig sentiva esaurirsi la propria capacità di concentrazione e la propria forza immaginativa. La solida architettura della Schachnovelle, la prosa avvolgente e sicura, il tedesco misurato e lucido, sono il suo estremo e nostalgico tentativo di rispondere all'ossessione del nulla e alla minaccia della follia che tormentano la vecchia Europa non meno del Dr. B." (Dallo scritto di Rossella Rizzo)

In anii de inceput ai celui de-al Doilea Razboi Mondial, la bordul unui pachebot ce se indreapta spre Buenos Aires, calatorii descopera ca printre ei se afla un campion mondial la sah pe nume Czentovic. Talentul de sahist al jucatorului, fiu al unui luntras sarac dintr-un satuc slav, e dublat de o lipsa de educatie apropiata de grosolanie. Printr-un concurs de imprejurari, Czentovic ajunge sa se infrunte pe tabla de sah cu un grup de calatori de pe vas, pe care ii invinge cu usurinta. Atunci insa intra in scena, cu totul surprinzator, un personaj straniu, al carui trecut recent este legat de jocul de sah intr-un mod tulburator si sumbru, ce implica o confruntare cu anchetatorii gestapovisti ai Reichului nazist. Ideea de „joc al mintii” capata astfel o semnificatie mult mai ampla, iar infruntarea ce se prefigureaza pe pachebot e doar ecoul alteia, mult mai teribila.

1913. Într-un orăşel austriac de garnizoană, ofiţerul de cavalerie Anton Hofmiller e invitat la castelul bogatului proprietar Kekesfalva. Cînd petrecerea e în toi, tînărul o invită la dans pe fiica gazdei, fără să ştie că e paralizată – iar apoi, vrînd să-şi repare stîngăcia, face greşeli după greşeli, pe care le pune pe seama a ceea ce Stefan Zweig numeşte „nerăbdarea inimii”. E singurul roman pe care Zweig l-a scris pînă la capăt, iar personajele sale sînt martori năuci ai propriei catastrofe, simboluri ale unei civilizaţii în plin dezastru, dar care nu găseşte puterea să se împotrivească ritmului ameţitor al unui ultim vals. Strălucitor şi rafinat, scrisul lui Zweig e ceea ce rămîne din lumea înghiţită de nebunia secolului XX. O sfîşietoare poveste de dragoste, în care vedem cum soarta îi face orbi pe-aceia pe care vrea să-i piardă. „Există două feluri de milă. Una, lipsită de curaj şi sentimentală… de fapt doar o nerăbdare a inimii… şi cealaltă… singura care contează, mila nesentimentală, dar creatoare, care ştie ce vrea şi e decisă să sufere răbdătoare împreună cu celălalt şi să reziste pînă la ultima consecinţă a efortului său şi chiar dincolo de aceasta. Numai dacă mergi pînă la sfîrşit, pînă la finalul definitiv şi amar, numai dacă posezi o cantitate inepuizabilă de răbdare îţi poţi ajuta semenii. Numai dacă prin aceasta eşti dispus să te jertfeşti pe tine însuţi – atunci şi numai atunci!”

This classic Austrian novella paints a deeply moving portrait of a woman whose quest for passion and purpose comes at a steep price   The less I felt in myself, the more strongly I was drawn to those places where the whirligig of life spins most rapidly. So begins an extraordinary day in the life of Mrs C—recently bereaved and searching for excitement and meaning. Drawn to the bright lights of a casino, and the passion of a desperate stranger, she discovers a purpose once again but at what cost? In this vivid and moving tale of a compassionate woman, and her defining experience, Zweig explores the power of intense love, overwhelming loneliness and regret that can last for a lifetime.

Los ojos del hermano eterno, libro curiosísimo en la obra de Stefan Zweig, está escrito como una leyenda oriental situada mucho antes de los tiempos de Buda. Narra la historia de Virata, hombre justo y virtuoso, el juez más célebre del reino, que después de vivir voluntariamente en sus propias carnes la condena a las tinieblas destinada a los asesinos más sanguinarios, descubre el valor absoluto de la vida y reconoce en los ojos del hermano eterno la imposibilidad intrínseca de todo acto judicativo. Virata llega a ser, después de su renuncia, un hombre anónimo a quien le espera, una vez muerto, un olvido todavía más perenne, el de la historia que sigue su curso prescindiendo del hombre más justo de todos los tiempos.

«Se encontraba en esa edad decisiva en la que una mujer empieza a lamentar el hecho de haberse mantenido fiel a un marido al que al fin y al cabo nunca ha querido, y en la que el purpúreo crepúsculo de su belleza le concede una última y apremiante elección entre lo maternal y lo femenino. La vida, a la que hace tiempo parece que se le han dado ya todas las respuestas, se convierte una vez más en pregunta, por última vez tiembla la mágica aguja del deseo, oscilando entre la esperanza de una experiencia erótica y la resignación definitiva. Una mujer tiene entonces que decidir entre vivir su propio destino o el de sus hijos, entre comportarse como una mujer o como una madre. Y el barón, perspicaz en esas cuestiones, creyó notar en ella aquella peligrosa vacilación entre la pasión de vivir y el sacrificio».

Mrs C. se souvient : cette année-là, elle s'ennuyait sur la Côte d'Azur. Au Casino de Monte Carlo, en face d'elle, un jeune homme étrange jouait et perdait comme on se noie, comme on se suicide. Elle avait les moyens de le sauver. Elle le suivit dans un hôtel, pour connaître avec lui quelques heures de passion et de folie. Aujourd'hui, le temps a finalement mal cicatrisé cette journée particulière, la plus imprévisible et inoubliable de toute sa vie... Ce texte est suivi de Le voyage dans le passé, une nouvelle retrouvée en intégralité après la mort de Stefan Zweig et publiée en France pour la première fois en 2008. L'amour peut-il résister à une longue séparation, à des trahisons, à l'usure des années ? On y retrouve toute la profondeur de l'auteur et son génie du suspense psychologique.

Qui est cet inconnu capable d'en remontrer au grand Czentovic, le champion mondial des échecs, véritable prodige aussi fruste qu'antipathique ? Peut-on croire, comme il l'affirme, qu'il n'a pas joué depuis plus de vingt ans ? Les circonstances dans lesquelles l'homme a acquis sa science du jeu sont terribles. Elles renvoient aux expérimentations nazies sur les effets de l'isolement absolu, lorsque, aux frontières de la folie, le cerveau humain parvient à déployer ses facultés les plus étranges. Dans cette fable inquiétante parue en 1943, un an après son suicide, Zweig porte un regard désespéré sur une époque qui ne laisse comme alternative que la démence ou la mort. Édouard Baer donne toute sa dimension à ce grand texte où l'angoisse est sans cesse à fleur de mots. L'auteur Né en Autriche en 1881, mort au Brésil en 1942, auteur de romans, de pièces de théâtre et de poèmes, Stefan Zweig excelle dans l'essai, la biographie et la nouvelle. Comme dans la Confusion des sentiments ou Vingt-quatre heures dans la vie d'une femme , on retrouve ici son génie de la psychologie, son art de suggérer par un geste, un regard, les tourments intérieurs, les arrières pensées, les abîmes de l'inconscient. Le narrateur Comédien, auteur, metteur en scène, Edouard Baer marque ses succès de sa personnalité aux facettes changeantes, drôle, lunaire, féroce ou tendre. Sa lecture de Pedigree de Patrick Modiano, toute de finesse et d'émotion retenue, le place premier plan des très grandes voix françaises. © Librairie Générale Française, 1991. Traduit de l'allemand par Jacqueline Des Gouttes. Traductions révisée par Brigitte Vergne-Cain et Gérard Rudent © et (p) Audiolib 2010

«A te, che mai mi hai conosciuta»: è questa l'intestazione della lettera che, nel giorno del suo compleanno, riceve un romanziere viennese, un quarantenne di bell'aspetto a cui la vita ha offerto i suoi doni più ambìti: la ricchezza, la fama e un fascino «morbido e caldo». «Ieri il mio bambino è morto» esordisce la misteriosa donna, e prosegue: «adesso mi sei rimasto solo tu al mondo, solo tu che di me nulla sai». Quando lui leggerà quelle righe, lei sarà già morta: per questo concede a se stessa di raccontargli la propria vita - la vita di una creatura che per più di quindici anni gli ha votato, «con tutta l'abnegazione di una schiava, di un cane», un amore «disperato, umile, sottomesso, attento e appassionato», senza mai rivelargli il proprio nome, senza mai chiedere nulla, portandosi dentro un unico, struggente desiderio: che incontrandola, almeno una volta, lui la riconosca. Ma quasi sempre per l'uomo il volto di una donna rappresenta «rispecchia solo una passione, un gesto infantile, un moto di stanchezza, e svanisce con la stessa facilità di un'immagine allo specchio». Zweig ci trascina nel labirinto di un amore assoluto, offrendoci il ritratto di una donna ardente e viva, e al tempo stesso immateriale come «una musica lontana».